Un cabinet de matematică modern la Şcoala Generală Lunca Câlnicului

Proiectul „Vreau să învăţ matematică” face parte din Programul de Granturi pentru Dezvoltare Şcolară care constituie o componentă importantă a strategiei Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului menită să îmbunătăţească oportunităţile de învăţare şi rezultatele elevilor, să asigure accesul la un învăţământ de calitate. La concursul de proiecte organizat la nivel naţional, profesorii de matematică de la Şcoala Generală Lunca Câlnicului, Ana Borcoman şi Adriana Pleşca au participat cu acest proiect care în urma evaluării a fost declarat câştigător cu 88 de puncte din 100 posibile şi are o valoare de 33000 lei. Proiectul se încadrează în categoria „Proiecte care sprijină ameliorarea decalajului existent la nivelul accesului la informaţie şi la metodele moderne de predare-învăţare”. Finalitatea a fost înfiinţarea unui cabinet de matematică dotat cu mijloace moderne de învăţare în care elevii să studieze cu mai mult drag, să înţeleagă şi să aplice matematica utilizând materialele didactice la lecţii şi în diverse activităţi practice.

Grupul ţintă a fost format din toţi elevii claselor I-VIII, profesorii de matematică şi învăţătorii care împreună au participat la activităţi deosebit de interesante care au avut ca scop dezvoltarea gândirii intuitiv-concrete la elevii mici şi a gândirii din ce în ce mai abstracte la elevii mari, disponibilitatea de a lucra în echipă precum şi accesibilitatea şi eficienţa actului de predare-învăţare. Dintre activităţile proiectului, enumerăm: “Înţeleg matematica, utilizând mijloace moderne de învăţare”, “Văd cum se aplică geometria în practică” (excursie la o fabrică de mobilă în Braşov şi la o fabrică de termopane din Lunca Câlnicului), “Să fiu profesor pentru o zi”, “Ştiu să realizez colaje si machete”, “Învăţ să realizez un proiect”, “Cine ştie câştigă!” (concurs între echipe pe teme matematice şi utilizând jocuri didactice), “Descopăr forme geometrice în mediul înconjurător” (activitate practică în parteneriat cu Şcoala Generală Prejmer), “Învăţ să măsor şi să cântăresc”, “Călătorie prin lumea matematicienilor”(excursie la Muzeul Tehnic din Bucureşti), “Să ne jucăm tangram!”.

În urma implementării proiectului s-a înregistrat creşterea gradului de înţelegere şi aprofundare a noţiunilor matematice de către elevi prin rezolvarea unor probleme concrete pe care le întâlnesc în viaţa reală. Ei au fost mai atraşi de matematică prin utilizarea mijloacelor de învăţământ moderne, au fost ajutaţi şi învăţaţi de către cadrele didactice să îndeplinească sarcinile şcolare mai eficient, toate acestea contribuind la dezvoltarea motivaţiei intrinseci.
Cu ocazia diseminării unor informaţii clare cu privire la rezultatele obţinute în urma implementării proiectului, sperăm că părinţii elevilor îşi vor schimba mentalitatea şi atitudinea faţă de şcoală, apreciind efortul de modenizare depus de doamnele profesoare de matematică.

Valoarea grantului a fost de 33000 lei, iar Primăria a participat cu suma de 3400 lei. Bunurile achiziţionate au constat în: tablă interactivă, retroproiector, calculator, multifuncţională, masă calculator, masă retroproiector, dulapuri pentru depozitarea materialelor didactice, flipchart, planşe, instrumente pentru tablă, modele geometrice, truse pentru operaţii aritmetice, jocuri didactice, portrete matematice, soft-uri educaţionale, cărţi, culegeri, tabele matematice, compendii, lexicon, precum şi consumabile: rezerve flipchart, folii retroproiector, markere, hârtie copiator, hârtie colorată, carton, aracet, cartuşe imprimantă.

La activitatea de diseminare a informaţiilor despre proiect au fost prezenţi o parte dintre părinţii elevilor care s-au arătat dornici să participe la unele activităţi şi au acordat sprijin în implementarea proiectului. Domnul Primar Todorică Şerban a fost prezent în repetate rânduri la şcoală şi i s-a prezentat proiectul în detaliu pentru a sprijini moral şi financiar finalizarea lui. Doamna contabilă a Centrului bugetar Stelea Alina a cunoscut de asemenea conţinutul proiectului şi a acţionat în consecinţă la emiterea actelor necesare şi la efectuarea plăţilor către furnizori. Toate acţiunile şi activităţile au fost susţinute şi monitorizate de Doamna Director al Şcolii Generale Oprea Delia cu mult succes.


Lunca Câlnicului, 05.02.2007

Articol realizat de Ana Borcoman

Aşezare geografică

Aşezarea geografică, altitudinea absolută şi vecinătăţile

Satul Lunca Câlnicului este aşezat la 25° 43' longitudine estică şi la 45° 43' latitudine nordică.Hotare: râul Olt, Pârâul Negru, calea ferată la nord-vest, nord şi nord-est, iar la sud şi sud-est se învecinează cu teritoriul comunei Prejmer, de care aparţine.Altitudinea: 500-550m.Vecinătăţi: satul are formă dreptunghiulară cu bazele la nord şi sud.La vest satul Dobolii de Jos, comuna Ilieni. La nord-est, comuna Chichiş şi satul aparţinător Băcel, la sud-est comuna Prejmer şi la sud-vest satul Podul-Olt comuna Hărman.Ca aşezare geografică satul se situează pe malul stâng al Râului Negru la confluenţa acestuia cu Oltul.

Relieful şi hidrografia teritoriului în ansamblu

Însăşi denumirea de "Lunca" spune de la sine că este vorba de locul unde apa râului se revarsă din matca sa. Configuraţia terenului este deci de luncă, fără zonă de alunecări şi fără torenţi. Satul este străbătut de la un capăt la altul de pâraie cu numele de văi.Până in 1956 teritoriul satului era mlăştinos, dar prin acţiunea de desecări a apelor, bălţile au dispărut. Terenul satului a fost mereu supus inundaţiilor prin revărsarea pârâului Tărlung combinat cu apele Râului Negru şi ale Oltului. Încă din 1780 Cronica Tatlar-Prejmer vorbeşte de o inundaţie mare, care a dus fânul făcut căpiţe de la podul de peste Valea Neagră, pod ce se afla pe locul fostei fabrici de postav. Inundaţiile au adus pagube locuitorilor satului până în anul 1950 când, datorită canalului construit la Râul Negru şi a altor lucrări, această calamitate naturală a dispărut cu desăvârşire. Inundaţiile aveau loc primăvara când zăpezile se topeau brusc, de asemenea vara şi toamna, ca urmare a unor ploi abundente. În anul 1935 la Lunca Câlnicului au fost două inundaţii, primăvara şi toamna, aşa că oamenii au cunoscut cea mai neagră sărăcie, fiind nevoiţi să meargă după cereale în alte părţi. Pătura apelor freatice se găseşte la o adâncime de 2-3 m. Aproape în fiecare an primăvara pivniţele caselor erau inundate.

Clima

Temperatura medie anuală este de 9°C. Clima este plăcută, verile nu prea călduroase şi nici iernile prea geroase, fiind influenţată de munţii din apropiere. Perioada primului îngheţ - intre 20 octombrie-1 noiembrie, iar a ultimului îngheţ - intre 10-20 martie.Perioada primelor brume este între 10-20 octombrie uneori şi mai devreme, iar ultimele brume apar de multe ori şi la mijlocul lunii mai. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este intre 700-760 mm.Din cauza brumei timpurii, de multe ori porumbul nu se coace.La Lunca Câlnicului se simte mereu mişcarea aerului atât vara cât şi iarna, situaţie determinată de aşezarea satului lângă ape şi apropierea munţilor. Iarna se simte Crivătul dinspre est şi un vânt mai cald de la sud-vest. Solul este format dintr-un strat de cernoziom la suprafată aproape de Olt şi Râul Negru, sol foarte fertil pe care se cultivă cereale. În partea de sud-vest a satului se găseşte un sol luto-argilos, de culoare gri-deschis, din care se mai face şi astăzi cărămidă.

Vegetaţia

Vegetaţia caracteristică luncii se găseşte şi la Lunca Câlnicului, deşi altitudinea face această vegetaţie să nu se simtă ca la ea acasă. Stuf, papură, trestie, sălcii pletoase foşnesc la adierea vântului în partea de sud-est a satului, în apropierea gării Prejmer şi pe malul Râului Negru şi al Oltului. Spre sud mai creşte o plantă numită "Jimba" care nu se găseşte în altă parte la această altitudine, planta constituind o rezervaţie naturală. Altădată, şi pe malul apelor care străbăteau satul, creştea această vegetaţie din abundenţă. Odată bălţile dispărute a dispărut şi vegetaţia lor. Pe locurile proaspăt desecate şi pe terenul agricol al satului se cultivau cereale şi plante tehnice, în special cartoful şi sfecla de zahăr.

Înfăţişarea satului

Suprafaţa totală a satului este de 9,93 kmp.Lunca Câlnicului se găseşte la aproximativ jumătatea distanţei dintre Sf. Gheorghe şi Braşov, 19 km de la Braşov şi 15 km de la Sf. Gheorghe. Însăşi satul ca aspect este divizat în două: când vii pe şoseaua naţională de la sud la nord pe partea dreaptă a şoselei se văd blocurile de locuinţe, casele muncitorilor construite una lângă alta, curţi mici, care dau aspect de centru muncitoresc. În partea de vest a satului locuiesc tăranii în case răzleţe , aproape fără să ţină seamă de orientare faţă de străzi. În trecut, ţăranul îşi aşeza casa în mijlocul terenului pe care îl muncea. Aspectul satului la prima vedere îţi lasă impresia că te afli intr-un sat de munte, casele rare, prezenţa culturilor de cerealelor ne amintesc ca Lunca Câlnicului este aşezată în depresiunea Bârsei, acolo unde apele înspumate ale Oltului primesc apele Râului Negru

Şcoala Gimnazială Lunca Câlnicului

Istoric al satului Lunca Câlnicului

Din 1878 denumirea oficială a satului in limba maghiară era cea de Farkasvago, dar locuitorii satului, toţi de naţionalitate română, o denumeau Lunca Calnicului. Satul aparţinea comunei Chichiş. După anul 1918, după constituirea statului naţional român şi deci după unirea Translilvaniei cu România, denumirea maghiară a satului este abandonată şi în perioada anilor 1921-1923 satul poartă denumirea de Lunca, iar in 22. 02. 1924 îl găsim sub denumirea de Lunca Calnicului. Mentionăm că în aceasta perioadă satul aparţinea comunii Dobolii de Jos. De asemenea, se menţionează că cele relatate mai sus nu se referă la întreaga aşezare de astăzi a satului, întrucât partea din dreapta şoselei naţionale, mergând de la Braşov la Sf. Gheorghe, inclusiv colonia Fabricii de postav, precum şi grupul de case din stânga şoselei naţionale, denumit "Peste vale", corespunzător astăzi numerelor de casă 314-345 aparţineu, ca un cătun, comunei Prejmer. Satul propriu-zis aparţinător comunei Dobolii de jos aparţinea fostului judeţ Trei-Scaune, iar cătunul aparţinător comunei Prejmer împreună cu aceasta, aparţinea fostului judeţ Braşov. În felul acesta exista o situaţie paradoxală în sensul că aşezarea de astăzi a satului relativ compactă era divizată în două, aparţinând de doua comune şi de două judeţe. În anul 1932 satul Lunca Calnicului se dezlipeşte de comuna Dobolii de jos devenind comună, fapt legiferat prin decizia nr. 11.919/1933 şi de 850/1933 a Prefecturii judeţului Trei-Scaune, decizie prin care se constituie comuna şi se delimitează hotarul ei administrativ. În anii 1939-1946, cătunul Lunca aparţinător comunei Prejmer, inclusiv Fabrica de postav, trece la comuna Lunca Calnicului şi în felul acesta aşezarea capătă un caracter unitar şi relativ compact. Ca urmare a Dictatului de la Viena, când partea de nord a Transilvaniei a fost cotropită şi intrucât in teritoriul cotropit a intrat şi fostul judeţ Trei-Scaune, comuna Lunca Calnicului trece în administraţia judeţului Braşov. După eliberare însă, din anul 1945, Lunca Calnicului se află din nou în administraţia judeţului Trei-Scaune. În urma reformei teritorial-administrative din 1951, comuna Lunca Calnicului se află în administraţia raionului Braşov, care ulterior îşi schimbă numele în raionul Stalin şi apoi în cel de raionul Codlea. La 1 ianuarie 1961, ca urmare a imbunătăţirilor aduse împărţirii teritorial-administrative a ţării, comuna Luca Calnicului se desfiinţează, trecând ca sat aparţinător la comuna Prejmer, intrând împreună în componenţa raionului Sf. Gheorghe. Se presupune că denumirea satului de Lunca Calnicului, provine de la boierul Kalnoky, care a locuit în fostul Judeţ Trei-Scaune şi care deţinea o parte din pământul pe care este în prezent aşezat satul. În afară de Kalnoky, proprietari ai pământului mai erau boierul Selester Arpad, Biserica Luterană din Prejmer şi diferiţi saşi înstăriţi din Prejmer. Nu se cunoaşte de când datează proprietatea lui Kalnoky pe acest teren, presupunându-se că de prin anul 1848 şi se presupune că ar fi cumpărat pământul de la acesta chiar Biserica Luterană din Prejmer. Sătenii în calitate de dijmaşi şi arendaşi au devenit locuitorii acestei aşezări omeneşti cam de prin anul 1860, o parte din ei fiind proveniţi din Prejmer, Mărcuş, Sânpetru şi alte comune. Proprietarii pământului îngăduiau dijmaşilor să-şi construiască case modeste pe petecele de pământ pe care îl lucrau în dijmă, fără a le acorda dreptul de proprietate. Abia după anul 1900 potrivit decretelor austro-ungare, casele şi curţile dijmaşilor au fost intabulate în cărţile funduare. Dijmaşii nu aveau voie să construiască casele la stradă, pentru ca aşzarea să nu aibă aspectul unui sat. În general casele erau mici, construite din lemn de plop şi salcie din pădurile boiereşti acoperite cu paie şi cu geamuri mici. Satul Lunca Calnicului ca aşezare omenească, este un sat tânăr, de aceea edificiile şi instituţiile lui de utilitate publică sunt şi mai tinere. Primele preocupari organizate ale sătenilor în privinţa creării unor instituţii proprii dateaza din ultimul deceniu al secolului trecut. Astfel, în consiliul parohial, pentru prima dată în anul 1889, se pune problema cumpărării locului şi construirii unei şcoli şi a unei biserici. Asupra acestei probleme se revine şi în anii 1902 şi 1909. Învăţător permament în sat a fost abia după anul 1900. Neavând local propriu şcoala iniţial a funcţionat în case particulare ca de exemplu în casa lui Baciu Nicolae de la nr. 261, casa lui Gheorghe Nan inexistentă astăzi, casa lui Gheorghe Drîngă de la nr 98 şi altele. Abia în anul 1928 intră în funcţiune locul de şcoală cu două săli de clasă construită de stat (locul aflat în centrul satului, în care în prezent funcţionează grădiniţa de copii). În anul 1936 conducerea Fabricii de postav construieşte de asemenea în colonia fabricii un local nou de şcoală cu 3 săli de clasă pentru cătunul aparţinând comunei Prejmer. La construcţia ambelor localuri ale şcolii şi-au adus contribuţia locuitorii satului în muncă şi în transportul de materiale. În anii 1966-1967 din fonduri centrale s-a construit actualul local de şcoală cu 8 săli de clasă în valoare de 1.489.000 lei.
În perioada anilor 1937-1939 se procură materialul şi se construieşte clădirea căminului cultural format dintr-o sală mare şi 6 camere. În 4 camere ale căminului cultural se instalează primăria comunei întrucât aceasta nu avea local propriu, din 1932 funcţionând în casa lui Burcoi Nicolae de la nr 184, actualmente decedat. Primăria şi ulterior Sfatul popular comunal au funcţionat în acest local până la 1 ianuarie 1961 când comuna Lunca Calnicului a fost desfiinţată.Tot în anul 1937 se hotărăşte la nivelul comunei să se construiască o baie şi un grajd comunal. Baia comunală se construieşte prin anii 1939-1940 cuprinzând o sală de baie cu 4 duşuri, un vestiar şi o bucătărie. Satul era lipsit de dispensar, asistenţa medicală fiind parţial asigurată de către medicul din circumscripţia sanitară Dobolii de jos şi apoi de cea din Prejmer. De aceea cetăţenii şi-au manifestat în repetate rânduri dorinţa de a fi amenajat în sat un dispensar şi de a avea un medic. În acest scop adunarea populară a locuitorilor satului Lunca Calnicului din aprilie 1953 hotărăşte ca întreaga contribuţie voluntară din comună să fie destinată extinderii construcţiei băii comunale şi amenajarea în acest fel şi a unui dispensar. Adăugarea construcţiei a fost realizată în anii 1954-1955 şi astfel se amenajează şi un dispensar format din 3 camere şi un vestiar precum şi o locuinţă pentru medic formată din 2 camere, forma în care funcţionează şi astăzi dispensarul. Grajdul comunal a fost construit în anul 1949, funcţionând ca atare până la desfiinţarea comunei în 1961, dată de la care este folosit de CAP Prejmer ca magazie şi punct de insămânţări artificiale a animalelor.

Material cules de la Prof. Levițchi Victor, fost director al Scolii Gimnaziale Lunca Calnicului



Bibliografie:
Cronica Parohiei Ortodoxe din satul Lunca Calnicului
Relatări ale locuitorului Bîgiu N. T. Ioan în vârsta de 68 de ani
Extrase din procese verbale existente în arhiva Şcolii Generale Lunca Calnicului
Extras din ordinul nr.638/939 din 10.10.1939 Astra Servicul social.