Din 1878 denumirea oficială a satului in limba maghiară era cea de Farkasvago, dar locuitorii satului, toţi de naţionalitate română, o denumeau Lunca Calnicului. Satul aparţinea comunei Chichiş. După anul 1918, după constituirea statului naţional român şi deci după unirea Translilvaniei cu România, denumirea maghiară a satului este abandonată şi în perioada anilor 1921-1923 satul poartă denumirea de Lunca, iar in 22. 02. 1924 îl găsim sub denumirea de Lunca Calnicului. Mentionăm că în aceasta perioadă satul aparţinea comunii Dobolii de Jos. De asemenea, se menţionează că cele relatate mai sus nu se referă la întreaga aşezare de astăzi a satului, întrucât partea din dreapta şoselei naţionale, mergând de la Braşov la Sf. Gheorghe, inclusiv colonia Fabricii de postav, precum şi grupul de case din stânga şoselei naţionale, denumit "Peste vale", corespunzător astăzi numerelor de casă 314-345 aparţineu, ca un cătun, comunei Prejmer. Satul propriu-zis aparţinător comunei Dobolii de jos aparţinea fostului judeţ Trei-Scaune, iar cătunul aparţinător comunei Prejmer împreună cu aceasta, aparţinea fostului judeţ Braşov. În felul acesta exista o situaţie paradoxală în sensul că aşezarea de astăzi a satului relativ compactă era divizată în două, aparţinând de doua comune şi de două judeţe. În anul 1932 satul Lunca Calnicului se dezlipeşte de comuna Dobolii de jos devenind comună, fapt legiferat prin decizia nr. 11.919/1933 şi de 850/1933 a Prefecturii judeţului Trei-Scaune, decizie prin care se constituie comuna şi se delimitează hotarul ei administrativ. În anii 1939-1946, cătunul Lunca aparţinător comunei Prejmer, inclusiv Fabrica de postav, trece la comuna Lunca Calnicului şi în felul acesta aşezarea capătă un caracter unitar şi relativ compact. Ca urmare a Dictatului de la Viena, când partea de nord a Transilvaniei a fost cotropită şi intrucât in teritoriul cotropit a intrat şi fostul judeţ Trei-Scaune, comuna Lunca Calnicului trece în administraţia judeţului Braşov. După eliberare însă, din anul 1945, Lunca Calnicului se află din nou în administraţia judeţului Trei-Scaune. În urma reformei teritorial-administrative din 1951, comuna Lunca Calnicului se află în administraţia raionului Braşov, care ulterior îşi schimbă numele în raionul Stalin şi apoi în cel de raionul Codlea. La 1 ianuarie 1961, ca urmare a imbunătăţirilor aduse împărţirii teritorial-administrative a ţării, comuna Luca Calnicului se desfiinţează, trecând ca sat aparţinător la comuna Prejmer, intrând împreună în componenţa raionului Sf. Gheorghe. Se presupune că denumirea satului de Lunca Calnicului, provine de la boierul Kalnoky, care a locuit în fostul Judeţ Trei-Scaune şi care deţinea o parte din pământul pe care este în prezent aşezat satul. În afară de Kalnoky, proprietari ai pământului mai erau boierul Selester Arpad, Biserica Luterană din Prejmer şi diferiţi saşi înstăriţi din Prejmer. Nu se cunoaşte de când datează proprietatea lui Kalnoky pe acest teren, presupunându-se că de prin anul 1848 şi se presupune că ar fi cumpărat pământul de la acesta chiar Biserica Luterană din Prejmer. Sătenii în calitate de dijmaşi şi arendaşi au devenit locuitorii acestei aşezări omeneşti cam de prin anul 1860, o parte din ei fiind proveniţi din Prejmer, Mărcuş, Sânpetru şi alte comune. Proprietarii pământului îngăduiau dijmaşilor să-şi construiască case modeste pe petecele de pământ pe care îl lucrau în dijmă, fără a le acorda dreptul de proprietate. Abia după anul 1900 potrivit decretelor austro-ungare, casele şi curţile dijmaşilor au fost intabulate în cărţile funduare. Dijmaşii nu aveau voie să construiască casele la stradă, pentru ca aşzarea să nu aibă aspectul unui sat. În general casele erau mici, construite din lemn de plop şi salcie din pădurile boiereşti acoperite cu paie şi cu geamuri mici. Satul Lunca Calnicului ca aşezare omenească, este un sat tânăr, de aceea edificiile şi instituţiile lui de utilitate publică sunt şi mai tinere. Primele preocupari organizate ale sătenilor în privinţa creării unor instituţii proprii dateaza din ultimul deceniu al secolului trecut. Astfel, în consiliul parohial, pentru prima dată în anul 1889, se pune problema cumpărării locului şi construirii unei şcoli şi a unei biserici. Asupra acestei probleme se revine şi în anii 1902 şi 1909. Învăţător permament în sat a fost abia după anul 1900. Neavând local propriu şcoala iniţial a funcţionat în case particulare ca de exemplu în casa lui Baciu Nicolae de la nr. 261, casa lui Gheorghe Nan inexistentă astăzi, casa lui Gheorghe Drîngă de la nr 98 şi altele. Abia în anul 1928 intră în funcţiune locul de şcoală cu două săli de clasă construită de stat (locul aflat în centrul satului, în care în prezent funcţionează grădiniţa de copii). În anul 1936 conducerea Fabricii de postav construieşte de asemenea în colonia fabricii un local nou de şcoală cu 3 săli de clasă pentru cătunul aparţinând comunei Prejmer. La construcţia ambelor localuri ale şcolii şi-au adus contribuţia locuitorii satului în muncă şi în transportul de materiale. În anii 1966-1967 din fonduri centrale s-a construit actualul local de şcoală cu 8 săli de clasă în valoare de 1.489.000 lei.
În perioada anilor 1937-1939 se procură materialul şi se construieşte clădirea căminului cultural format dintr-o sală mare şi 6 camere. În 4 camere ale căminului cultural se instalează primăria comunei întrucât aceasta nu avea local propriu, din 1932 funcţionând în casa lui Burcoi Nicolae de la nr 184, actualmente decedat. Primăria şi ulterior Sfatul popular comunal au funcţionat în acest local până la 1 ianuarie 1961 când comuna Lunca Calnicului a fost desfiinţată.Tot în anul 1937 se hotărăşte la nivelul comunei să se construiască o baie şi un grajd comunal. Baia comunală se construieşte prin anii 1939-1940 cuprinzând o sală de baie cu 4 duşuri, un vestiar şi o bucătărie. Satul era lipsit de dispensar, asistenţa medicală fiind parţial asigurată de către medicul din circumscripţia sanitară Dobolii de jos şi apoi de cea din Prejmer. De aceea cetăţenii şi-au manifestat în repetate rânduri dorinţa de a fi amenajat în sat un dispensar şi de a avea un medic. În acest scop adunarea populară a locuitorilor satului Lunca Calnicului din aprilie 1953 hotărăşte ca întreaga contribuţie voluntară din comună să fie destinată extinderii construcţiei băii comunale şi amenajarea în acest fel şi a unui dispensar. Adăugarea construcţiei a fost realizată în anii 1954-1955 şi astfel se amenajează şi un dispensar format din 3 camere şi un vestiar precum şi o locuinţă pentru medic formată din 2 camere, forma în care funcţionează şi astăzi dispensarul. Grajdul comunal a fost construit în anul 1949, funcţionând ca atare până la desfiinţarea comunei în 1961, dată de la care este folosit de CAP Prejmer ca magazie şi punct de insămânţări artificiale a animalelor.
Material cules de la Prof. Levițchi Victor, fost director al Scolii Gimnaziale Lunca Calnicului
Bibliografie:
Cronica Parohiei Ortodoxe din satul Lunca Calnicului
Relatări ale locuitorului Bîgiu N. T. Ioan în vârsta de 68 de ani
Extrase din procese verbale existente în arhiva Şcolii Generale Lunca Calnicului
Extras din ordinul nr.638/939 din 10.10.1939 Astra Servicul social.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu