Satul Lunca Câlnicului este aşezat la 25° 43' longitudine estică şi la 45° 43' latitudine nordică.Hotare: râul Olt, Pârâul Negru, calea ferată la nord-vest, nord şi nord-est, iar la sud şi sud-est se învecinează cu teritoriul comunei Prejmer, de care aparţine.Altitudinea: 500-550m.Vecinătăţi: satul are formă dreptunghiulară cu bazele la nord şi sud.La vest satul Dobolii de Jos, comuna Ilieni. La nord-est, comuna Chichiş şi satul aparţinător Băcel, la sud-est comuna Prejmer şi la sud-vest satul Podul-Olt comuna Hărman.Ca aşezare geografică satul se situează pe malul stâng al Râului Negru la confluenţa acestuia cu Oltul.
Relieful şi hidrografia teritoriului în ansamblu
Însăşi denumirea de "Lunca" spune de la sine că este vorba de locul unde apa râului se revarsă din matca sa. Configuraţia terenului este deci de luncă, fără zonă de alunecări şi fără torenţi. Satul este străbătut de la un capăt la altul de pâraie cu numele de văi.Până in 1956 teritoriul satului era mlăştinos, dar prin acţiunea de desecări a apelor, bălţile au dispărut. Terenul satului a fost mereu supus inundaţiilor prin revărsarea pârâului Tărlung combinat cu apele Râului Negru şi ale Oltului. Încă din 1780 Cronica Tatlar-Prejmer vorbeşte de o inundaţie mare, care a dus fânul făcut căpiţe de la podul de peste Valea Neagră, pod ce se afla pe locul fostei fabrici de postav. Inundaţiile au adus pagube locuitorilor satului până în anul 1950 când, datorită canalului construit la Râul Negru şi a altor lucrări, această calamitate naturală a dispărut cu desăvârşire. Inundaţiile aveau loc primăvara când zăpezile se topeau brusc, de asemenea vara şi toamna, ca urmare a unor ploi abundente. În anul 1935 la Lunca Câlnicului au fost două inundaţii, primăvara şi toamna, aşa că oamenii au cunoscut cea mai neagră sărăcie, fiind nevoiţi să meargă după cereale în alte părţi. Pătura apelor freatice se găseşte la o adâncime de 2-3 m. Aproape în fiecare an primăvara pivniţele caselor erau inundate.
Clima
Temperatura medie anuală este de 9°C. Clima este plăcută, verile nu prea călduroase şi nici iernile prea geroase, fiind influenţată de munţii din apropiere. Perioada primului îngheţ - intre 20 octombrie-1 noiembrie, iar a ultimului îngheţ - intre 10-20 martie.Perioada primelor brume este între 10-20 octombrie uneori şi mai devreme, iar ultimele brume apar de multe ori şi la mijlocul lunii mai. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este intre 700-760 mm.Din cauza brumei timpurii, de multe ori porumbul nu se coace.La Lunca Câlnicului se simte mereu mişcarea aerului atât vara cât şi iarna, situaţie determinată de aşezarea satului lângă ape şi apropierea munţilor. Iarna se simte Crivătul dinspre est şi un vânt mai cald de la sud-vest. Solul este format dintr-un strat de cernoziom la suprafată aproape de Olt şi Râul Negru, sol foarte fertil pe care se cultivă cereale. În partea de sud-vest a satului se găseşte un sol luto-argilos, de culoare gri-deschis, din care se mai face şi astăzi cărămidă.
Vegetaţia
Vegetaţia caracteristică luncii se găseşte şi la Lunca Câlnicului, deşi altitudinea face această vegetaţie să nu se simtă ca la ea acasă. Stuf, papură, trestie, sălcii pletoase foşnesc la adierea vântului în partea de sud-est a satului, în apropierea gării Prejmer şi pe malul Râului Negru şi al Oltului. Spre sud mai creşte o plantă numită "Jimba" care nu se găseşte în altă parte la această altitudine, planta constituind o rezervaţie naturală. Altădată, şi pe malul apelor care străbăteau satul, creştea această vegetaţie din abundenţă. Odată bălţile dispărute a dispărut şi vegetaţia lor. Pe locurile proaspăt desecate şi pe terenul agricol al satului se cultivau cereale şi plante tehnice, în special cartoful şi sfecla de zahăr.
Înfăţişarea satului
Suprafaţa totală a satului este de 9,93 kmp.Lunca Câlnicului se găseşte la aproximativ jumătatea distanţei dintre Sf. Gheorghe şi Braşov, 19 km de la Braşov şi 15 km de la Sf. Gheorghe. Însăşi satul ca aspect este divizat în două: când vii pe şoseaua naţională de la sud la nord pe partea dreaptă a şoselei se văd blocurile de locuinţe, casele muncitorilor construite una lângă alta, curţi mici, care dau aspect de centru muncitoresc. În partea de vest a satului locuiesc tăranii în case răzleţe , aproape fără să ţină seamă de orientare faţă de străzi. În trecut, ţăranul îşi aşeza casa în mijlocul terenului pe care îl muncea. Aspectul satului la prima vedere îţi lasă impresia că te afli intr-un sat de munte, casele rare, prezenţa culturilor de cerealelor ne amintesc ca Lunca Câlnicului este aşezată în depresiunea Bârsei, acolo unde apele înspumate ale Oltului primesc apele Râului Negru
Şcoala Gimnazială Lunca Câlnicului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu